BRIC – Brazilia, Rusia, India şi China

BRIC sau BRICs este un acronim atribuit de compania de analiză financiară Goldman Sachs[1] începând cu 2001 şi consacrat odată cu raportul din 2003 al aceleiaşi entităţi. Se vorbeşte în paralel de BRIMC (incluzând, pe lângă Brazilia, Rusia, India şi China, şi Mexicul) sau doar de RIC (excluzând Brazilia), ca şi de alte grupuri de ţări, N-11[2] („The Next eleven„) ce se vor dezvolta într-un ritm susţinut.

S-a vorbit mult după căderea zidului Berlinului despre apariţia unei lumi unipolare. Această etichetă nu certifica doar prezenţa Statelor Unite ale Americii drept unica superputere globală, ci afirma o lume în care statele occidentale aveau şi credeau în puterea lor de a determina regulile sistemului internaţional. Însă se vorbeşte deja despre sfarşitul momentului unipolar al Vestului, pe măsură ce economiile BRIC au depăşit dinamismul şi vitalitatea lumii euro-atlantice. Consecinţele geopolitice ale transferului de prosperitate economică dinspre Vest spre Est nu constau doar în declinul relativ al puterii Occidentului faţă de ascensiunea Asiei, ci după părerea lui François Heisbourg[3], în primul rând în „dezoccidentalizarea fenomenului de globalizare”,  în limitarea capacităţii lumii euro-atlantice de a influenţa regulile jocului – normele sistemului politic şi economic internaţional. În anul 2007, primele 6 economii occidentale produceau 65% din PIB-ul global. Se estimeaza că peste 20 de ani, Vestul va produce sub 50% din PIB-ul global şi că în 40 de ani economiile BRICs vor domina lumea. Într-o evaluare făcută publică în noiembrie 2008, Consiliul National de Informatii al SUA estima că în 2025 cele mai importante 8 economii vor fi: SUA, China, India, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franta si Rusia.[4]

Prăbuşirea sistemului financiar din Statele Unite a generat o recesiune care a lovit deopotrivă Occidentul, dar şi economiile BRICs, diminuând semnificativ creşterea economică globală. Totuşi, statele emergente vor continua să crească mai repede decât economiile G7. Se estimează că economia Statelor Unite va creşte în următorii ani cu un randament de 1% (faţă de 3% înainte de criză), în timp ce economia Chinei va înregistra o rată de creştere anuală de 5%. Dacă înainte de criză, China creştea de 3 ori mai repede decât economia americană, în prezent creşte de 5 ori mai repede.[5]

Richard Haass[6] crede că vom asista la modificări semnificative în peisajul alianţelor internaţionale, anticipând aranjamente dinamice dominate de o logică rezumată sugestiv de Lordul Palmerston, acum mai bine de 150 de ani: un stat nu are prieteni sau dusmani permanenţi, ci doar interese permanente. Toate aceste evolutii descriu o lume a cooperarii selective, în care actorii principali vor fi mai puţin alianţele tradiţionale şi din ce în ce mai mult coaliţiile de conjunctură, flexibil construite în jurul unui interes strategic punctual.
În ansamblul lor, relaţiile internaţionale se prezintă ca o coexistenţă între ordine şi dezordine, societate şi anarhie. În acest sens, stabilitatea sistemului este determinată de capacitatea marilor puteri de a ajunge la un consens asupra regulilor jocului şi de a le impune statelor care le resping.


[1] The Goldman Sachs Group, este una dintre cele mai mari companii de holding bancar din lume, care desfăşoară activităţi de investiţii bancare, securities şi management de investiţi. A fost fondată în 1869, având actualmente sediul mondial în New York. Firma acţionează ca una de consultanţă în domeniul financiar sau de administrare a valorilor pentru diferite corporaţii, guverne şi familii bogate din lume. Oferă şi consultanţă în cazul fuziunilor şi achiziţiilor de companii, angajând de asemenea acţiuni în proprietary trading şi private equity.

[2] Bangladesh, Egipt, Indonezia, Iran, Mexic, Nigeria, Pakistan, Filipine, Coreea de Sud, Turcia şi Vietnam sunt ţările identificate de Goldman Sachs în decembrie 2005 ca având cel mai ridicat potenţial de a deveni cele mai mari economii ale lumii în secolul XXI alături de BRICs.

[3] François Heisbourg – director al Institului Internaţional de Studii Strategice, în perioada 1987-1992.

[5] www2.goldmansachs.com.

[6] Richard Haass – preşedinte al Consiliului de Relaţii Externe din anul 2003, director în perioada 2001-2003 a direcţiei de Planificare Politică din cadrul Ministerului de Externe al SUA, şi consilier apropiat al secretarului de stat al SUA, Colin Powell.

Published in: on 8 Martie 2011 at 11:10  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://mihaimsusanu.wordpress.com/2011/03/08/bric-%e2%80%93-brazilia-rusia-india-si-china/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: