Arta postmodernă – Sigmar Polke

Sigmar Polke s-a născut în 1941 şi a experimentat, timp de mai mult de 4 decenii, diferite stiluri şi subiecte, materiale şi tehnici artistice. Diversitatea sa creativă poate fi observată în lucrările sale aşa-numite lenticulare (lenticular pictures sau lens paintings). În aceste lucrări Polke aplică un strat de gel (structure gel) peste o lucrare deja pictată, de obicei pentru a îngroşa culorile acrylice. Apoi picteaza în continuare peste acest gel dând în final senzaţia de tri-dimensionalitate, oferind privitorului imagini diferite în funcţie de unghiul din care este privită lucrarea.

În 1963, alături de alţi doi artişti, Gerhard Richter şi Konrad Fischer, Sigmar Polke lansează curentul Realism Capitalist, ca o reacţie la Pop Art, grupul prezentând primele lucrări de gen la Dusseldorf. Noul stil preia elementele centrale ale Pop Art, folosind obiecte obişnuite transformate în simboluri estetice. Ulterior Polke va realiza şi o serie de portrete schiţate şi manechine stilizate.

În timp astfel de elemente, în diverse combinaţii şi realizate cu un număr impresionant de tehnici, vor deveni un standard şi teme centrale ale universului creaţiei lui Sigmar Polke. Continuă să lucreze în această manieră, introducând treptat colajul şi modele abstracte, reuşind să construiască astfel compoziţii adesea stranii şi şocante.

Curentul Realist Capitalist promovează un anti-stil artistic, apropiindu-se mai mult de reclamă. Titlul se referă de asemenea şi la stilul realist din artă, cunoscut sub numele de Realism Socialist, doctrina oficială a Uniunii Sovietice[1], dar şi la doctrina artistică consumeristă proprie vestului capitalist. Înglobate în aceste imagini sunt comentarii sarcastice si parodice referitoare la societatea consumeristă, la scena politică germană postbelică şi la convenţiile artistice clasice.

În lucrarea Modern Art (1968) Polke reexaminează rolul şi tehnicile artei moderne, găsind elemente caracteristice pe care le impune ca tipice. În 1973 lansează şi seria intitulată Original şi Fals, în care îşi exprimă îngrijorarea faţă de evaluările experţilor şi falsul în artă. Inspirată de furtul unui tablou de Rembrandt din Munster Kunstverein, seria includea lucrări diverse: mici fotografii alb-negru, picturi care reprezentau în unele cazuri lucrări celebre furate, colaje, instalaţii din mici bucăţi de oglinzi, tuburi de neon, şi un text scris în colaborare cu Achim Duchow, cu titlul „Lui Franz Liszt îi place să vină la mine acasă pentru a se uita la televizor” (Franz Liszt kommt gern zu mir zum Fernsehen). Astfel Polke a reuşit să puna din nou în discuţie şi să reevalueze conceptele reproducerii, copiei, imitaţiei, dreptului de autor şi linia subţire dintre schimbare, interpretare şi distrugere.

Între 1970 – 1971 Polke a susţinut mai multe conferinţe la Hochschule fur Bildende Kunst din Hamburg, devenind profesor aici în 1975. Călătoreşte foarte mult, ajungând până în Pakistan şi Mexic, unde descoperă fascinat miturile şi legendele locale.



[1] Sigmar Polke s-a născut în Polonia de unde fuge împreună cu familia, după al doilea război mondial, pentru a scăpa de comunismul sovietic.

Published in: on 7 Martie 2011 at 13:14  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://mihaimsusanu.wordpress.com/2011/03/07/arta-postmoderna-sigmar-polke/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: